Tratarea pietrelor la rinichi

     In caz de criză, medicul în primul rând prescrie bolnavului antispastice şi analgezice. Ca urmare a acestora, muşchii tractului urinar se destind, spasmul dispare iar calculul , dacă nu este prea mare  poate fi eliminat prin urină. In cazul în care calculul nu a fost eliminat, se poate instala staza urinară, iar în urina neeliminată se pot înmul{i cu uşurinţă diverse bacterii. Această stare poate pune în pericol rinichiul şi din acest motiv calculul trebuie îndepărtat pe cale chirurgicală. în prezent, calculul renal poate fi spart şi cu ajutorul ultrasunetelor. Cu ajutorul unui dispozitiv special, calculul este spart în fragmente mici, care pot fi eliminate prin intermediul urinei. Această intervenţie, ce poate fi efectuată şi fără anestezie, durează, în funcţie de mărimea calculului, între 30 şi 45 minute.

Formarea calculilor renali

       Cauza formării calculilor este adesea necunoscută în formarea acestora joacă un rol semnificativ şi predispoziţia genetică, şi alimentaţia. Nivelul ridicat de calciu din sânge predispune la apariţia acestei boli. La fel şi consumul mărit de lapte, dar şi o afecţiune rară a glandelor paratiroide . In cazul existenţei unor probleme metabolice legate de gută şi pe fondul diverselor afecţiuni ale intestinelor se formează “ calculii din acid uric. Simptomele acestei boli se manifesta prin dureri in zona rinichilor, care radiaza in zona inghinala . Senzatiile de greata si voma , pof fi deasemenea cauze ale acestei boli  . 

Litieza renala

      Litiaza renală , calculii renali sau, popular spus,binecunoscutele pietre la rinichi reprezintă formaţiuni tari, localizate în rinichi şi bazinet, cu conţinut ridicat de calciu, rezultate din sărurile precipitate din urină. Inainte de formarea calculilor, un fenomen frecvent îl reprezintă producerea, respectiv eliminarea nisipului renal. In cazul în care calculul renal se blochează în tractul urinar, muşchii acestuia se contractă , fapt care duce ulterior la apariţia colicii renale. Colica este o durere spastică, ce porneşte din regiunea lombară şi radiază în zona inghinală. Calculii renali sunt mai frecvenţi la bărbaţi decât la femei. 

Evolutia comei hepatice

    Coma hepatică cauzată de insuficienţa hepatică apare treptat. La început bolnavul manifestă tulburări psihice, o stare euforică, vitalitate sau dimpotrivă, apatie. Vorbirea este neclară, de neînţeles. In anumite cazuri bolnavul manifestă stare de agitaţie, violenţă, tulburări de personalitate şi de somn. Ulterior activitatea electrică a creierului se modifică. Leziunile pot fi detectate cu ajutorul EEG. Bolnavul devine tot mai somnolent. Respiraţia sa are un miros neplăcut, specific, de came crudă. Predispoziţia musculaturii membrelor la apariţia spasmelor este crescută. Degetele mâinilor tremură, scrisul bolnavului se modifică. Bolnavul manifestă un tremurat forţat specific: tremurai mâinilor întinse aminteşte de bătaia aripilor de pasăre. în stadiu final bolnavul intră într-o comă profundă, de netrezit.

Cum trebuie sa procedeze bolnavul in cazul comei hepatice

     Deoarece distrugerea ficatului nu este dureroasă, modificările sunt de regulă identificate numai ulterior, după apariţia simptomelor. în caz de afectare a ficatului bolnavul are nevoie de un regim alimentar special. Consumul de alcool trebuie obligatoriu limitat. In caz de suspiciuni în legătură cu tulburări ale funcţiei hepatice trebuie să vă adresaţi obligatoriu medicului. Bolnavul care suferă insuficienţă hepatică necesită control şi tratament medical regulat.

Tratamentul in cazul comei hepatice

        Prin eliminarea bolii care poate cauza insuficienţă hepatică, coma hepatică poate fi prevenită. Insuficienţa hepatică practic nu poate fi vindecată, ci se poate numai încetini procesul de degeneres-cenţă. In caz de intoxicaţie cauzată de substanţe care afectează ficatul , sângele este curăţat artificial, prin hemodializă. Ficatul afectat va fi protejat printr-un regim alimentar special şi abstinenţă strictă de la alcool, pentru a preveni apariţia comei hepatice.  In prezent, în caz de nevoie, se poate efectua şi transplant hepatic. în caz de comă hepatică manifestată, în funcţie de posibilităţi se reduce sau se stopează administrarea de proteine. Reziduurile rezultate în intestine în urma descompunerii sunt îndepărtate cu ajutorul laxativelor, spălăturilor intestinale şi clisme. Bacteriile florei intestinale producătoare de amoniu sunt distruse cu ajutorul medicamentelor.

Aparitia comei hepatice

       Coma hepatică este stadiul final al insuficienţei hepatice. Anumite boli (hepatită, intoxicaţii, tumori) şi medicamente care afectează ficatul distrug ţesutul hepatic. Celulele active se pot degenera şi ca urmare a consumului excesiv de alcool. în locul celulelor hepatice distruse se formează un ţesut conjunctiv: apare ciroza hepatică. Ficatul bolnavului nu îşi poate îndeplini sarcinile, nu detoxifică corespunzător sângele. Toxinele ajunse în fluxul sanguin , iar aici este vorba despre proteine şi reziduuri din intestine, amoniul şi ţesutul hepatic distrus , cauzează leziuni cerebrale şi insuficienţă renală.